Cu siguranţă, nu sunt singurul care şi-a dat seama că politica românească este la o cotitură. Că după 22 de ani, parlamentarismul românesc este găunos şi că nu mai reprezintă nimic în ochii opiniei publice. Rămân obsedat de această cifră 22, pentru că tot după atâţia ani s-a sfărâmat România Mare, iar politicienii au avut cea mai mare vină. Politica se transformă sub ochii noştri. Cea clasică, şi cu care eram obişnuiţi, nu mai funcţionează. Apar formaţiuni atipice, precum mişcarea, mai degrabă decât partidul lui Dan Diaconescu. Cunoscutul sociolog Dan Dungaciu mi-a dat dreptate: “Politicienii români se aflăastăzi în situaţia unui fotbalist care joacă doar cu ochii la minge. Driblează tot ce îi iese în cale, se agită încrâncenat şi bezmetic, încercând, obstinat, să nu piardă posesia balonului. În haosul acesta, nimeni nu pare a mai ridica privirea. Mingea devine scop în sine, privirea rămâne ţintuită la pământ, fără să mai conteze încotro ne duc driblingurile şi fentele halucinante. Într- un asemenea context, orizontul se îngustează peri-culos, mizele devin locale şi personale, proiectele se transformă în angoase şi obsesii private. Nu e de mirare că ajungem deseori să ne învârtim în cerc. Da, ne învârtim în cerc precum un hamster care are senzaţia că parcurge zeci de kilometri. În fapt, el rămâne pe loc! Nu se deplasează nici un centimetru. Asta facem de 22 de ani în domeniul politicii!
Cine îmi poate spune ceva bun despre clasa politică? Da, ştiu că generalizez şi o fac în mod voit. Există şi excepţii. Oameni care fac politică pentru neam, dar, Doamne, sunt atât de puţini! Până când nu vom învăţa, noi toţi, că politica trebuie făcută exclusiv pentru oameni, mai avem mult. Până atunci, suntem nişte bieţi hamsteri!
