O promenadă pe strada Tăbăcari din Focșani este un bun prilej de a admira casele de altădată, cu aer vechi, în care locuia pe vremuri boierimea orașului. Ieri, la ora vizitei noastre pe această stradă, angajații de la Salubritate adunau gunoiul. Și apropo, prin această zonă nu circulă doar mașinile, ci și căruțele!

Chiar la intrare pe Tăbăcari, dinspre Bulevardul Gării, ne-a întâmpinat un frumos conac, recondiționat impecabil, ferestrele fiind înconjurate de inserții din cărămidă, iar în interior zărim un imens candelabru. Pe fațadă este o inscripție cu „monument istoric”. Peste drum, o vilă albă, modernă, de bun gust, cu gazon verde în curte și alei din piatră albă. O încântare.

Merg mai departe. Strada este asfaltată, fiind una dintre cele mai circulabile din oraș, trotuarele sunt și ele reabilitate, numai bune pentru o plimbare pe jos. Casele vechi, bătrânești, se învecinează cu vile moderne, într-o combinație a trecutului cu prezentul. Îmi atrage atenția o casă cu coloane, îngălbenită de trecerea timpului. Sus, pe frontispiciu, stă scris: „1898”. Am în față o casă veche de 115 ani, îmi zic. Peste drum, o alta, crem cu alb, construită în același stil, cu coloane false ornamentate, care susțin ușa de la intrare. Parcă am pășit într-o altă epocă. Uit de agitația orașului și de blocurile comuniste cu opt etaje de pe bulevarduri.

Mai departe, într-o curte largă, plină de iarbă și tufe de crizanteme, apare o căsuță veche, ca din povești. Zugrăvită în crem, cu fațada obosită de trecerea anilor, are intrarea centrală sprijinită de coloane, printre care se zărește ușa albă, de pe vremuri, cu vopseaua scorojită. Acoperișul este acoperit cu tablă ruginită. Treptele de la intrare au devenit soclu pentru mai multe ghivece cu flori, care străjuiesc, adormite, intrarea în această căsuță ce pare părăsită. Am aceeași senzație de întoarcere în t