Gulagul, ca metoda de dezumanizare si neantizare, nu s-a nascut din senin, a avut un model, a fost mai intii scoala Sahalinului. Un coleg din Bucuresti, profesorul Septimiu Chelcea, imi atrage atentia ca intr-un tratat de metodologia stiintelor socio-umane, tradus la Polirom, Serge Moscovici invoca o ancheta sociala a lui A.P. Cehov in insula Sahalin. Scriitorul, constata Moscovici, nu a asteptat nasterea stiintelor sociale, ci a devansat-o, inventind in materie de observare a vietii sociale, dovedindu-se un cercetator subtil si precis. A recenzat aproape intreaga populatie a insulei Sahalin, parcurgind coloniile de condamnati, intrind in inchisori si in izbe, utilizind mii de fise-chestionar; a descris institutiile, relatiile sociale, ritmurile existentei cotidiene, configurind o panorama a acestei colectivitati umane speciale. Cum in biblioteca mostenita de la socrul meu se gaseste si seria operelor clasicului rus (desi intr-o vreme ma mindream cu originea mea rurala, constat tot mai des ca e bine sa fii intelectual macar la a doua generatie si sa mostenesti o biblioteca de filolog, intre care dictionare, enciclopedii, tratate de baza, serii de opere complete), caut aceasta curiozitate. Citisem cindva relatarea, constat, dar in alt registru. Monografia Sahalinului se gaseste in vol. XI din editia tradusa la noi la inceputul deceniului sase, aproape patru sute de pagini, impreuna cu niste insemnari din Siberia. Cehov avea in 1890, cind a intreprins calatoria aceasta, doar treizeci de ani si era deja un scriitor cunoscut, bine cotat, in plina afirmare. Ce-l impinge oare la acest act temerar? Se pare ca era nemultumit de viata sa, desi putea fi considerat, cum am zice azi, un implicat social; se considera insa obligat moral sa cunoasca mai bine poporul, suferintele, existentele extreme. Cei ce-l cunosteau au considerat „neasteptata" aceasta calatorie, dar Anton Pavlov