Avem nevoie nu doar de alegerea parlamentarilor prin vot uninominal, ci si de vot exclusiv nominal in Parlament. Va rog sa va imaginati urmatoarea situatie limita, des intilnita in legislatura care s-a incheiat. Parlamentarul X, din partidul Y, fost ministru, trebuie sa fie dat pe mina justitiei. Numai ca este nevoie de votul colegilor parlamentari, inclusiv al celor din propriul partid. Colegii de partid ai parlamentarului X pot fi trasi de mineca, pot promite alegatorilor ca vor vota in favoarea justitiei, dar cine poate atesta ca se tin de cuvint? Problema de incredere care apare este ca nimeni nu stie cu exactitate si nu contabilizeaza precis optiunile individuale ale parlamentarilor, atit timp cit va mai exista posibilitatea votului secret. Parlamentarul X poate scapa, asa cum s-a intimplat, de justitie, fara ca cineva sa aiba de dat o explicatie alegatorilor. Ideea este ca, odata trimis in Parlament, alegatorul nu mai are nici un control asupra reprezentantului sau. Apar situatii politice imprevizibile, decizii grele, pentru care este nevoie de consultarea alegatorilor, inaintea unui vot in Parlament. In momentul de fata, asemenea decizii se iau exclusiv de catre conducerea partidelor si se aplica de parlamentari, iar situatia nu se va schimba pe viitor fara o forma de presiune permanenta si responsabilizarea prin votul transparent. Bineinteles, se va spune ca, odata ales, parlamentarul deja este considerat reprezentant al vointei directe a alegatorilor si ca actioneaza in consecinta pe parcursul mandatului sau. Insa viata bate, deseori, motivatia alegerilor. Cine crede, de exemplu, ca "misiunea" acordata de alegatori in 2004 a fost aceea de a-i scapa pe demnitari de justitie, asa cum s-a intimplat in ultimii patru ani? In conditiile votului secret, nimeni nu poate spune "Tu, parlamentarul X, esti responsabil. Eu nu te-am trimis in Parlament sa faci asa ceva".