M-am tot gandit in aceste zile cum s-a ajuns aici. Cum a fost posibila deteriorarea consternanta a climatului democratic din Romania, slabirea deliberata a justitiei independente, atacurile prea putin voalate la adresa Curtii Consitututionale, prestidigitatiile legate de statutul “Monitorului Oficial” si cate alte asemenea prea putin onorabile actiuni? De ce atacurile la adresa conducerilor IICCMER, ICR si Arhivelor Nationale?
Cum a fost posibila prabusirea atator lucruri care pareau stabile si instaurarea dominatiei unui grup politic transpartinic a carui coeziune provine exclusiv din ostilitatea viscerala in raport cu adevarul, transparenta si ceea ce se numeste accountability (posibilitatea tragerii la raspundere)?
In “Observator Cultural” ni se propune un raspuns pe mai vechea linie a revistei, simbolizata de proverbul devenit slogan “Cine seamana vant, culege furtuna”. Doua pagini din acest saptamanal specializat in rechizitorii si stigmatizari, sunt asezate sub acest titlu: “Cum s-a ajuns aici?” Sunt publicate extrase din articole de Catalin Avramescu, Mircea Mihaies, Traian Ungureanu si Mihail Neamtu. Se sugereaza, in termeni catusi de putin echivoci, ca opiniile heterodoxe ale autorilor amintiti, deliberat menite sa provoace dintr-o perspectiva intelectuala, au fost, cumva, o cauza originara a actualului capotaj deplorabil al democratiei.
Nu se sufla o vorba despre tot ceea ce framanta Comisia Europeana, Consiliul European, Parlamentul European, despre scandalul international provocat de plagiatul lui Victor Ponta si decredibilizarea fulgeratorare a imaginii tarii.
Prin insinuarea ideii ca gandirea neinregimentata este una culpabila si incriminabila, un asemenea grupaj reprezinta de fapt un manifest al intolerantei. Ori, mai grav, unul al vendetei. Demonzarea opiniilor heterodoxe, stigmatizarea non-conformismului, sunt atitudini non-l