O importanta deschidere de an pentru critica literara ieseana ne-o propune cunoscutul universitar iesean Dan Manuca, aducand publicului interesat o noua varianta stiintifica si istorica privitoare la fenomenul junimist de acum peste un secol. Vorbim, asadar, de o noua aparitie de la Editura Junimea, semnata de amintitul profesor universitar si intitulata "Principiile criticii literare junimiste", o carte care sintetizeaza in 270 de pagini atat momentele de varf ale acestui fenomen de mare importanta in istoria culturii noastre, cat si momentele cronologice la fel de esentiale care au insotit miscarea junimista in epoca. In fapt, ne aflam in fata editiei a II-a a lucrarii aparute in 1975 si intitulate "Critica literara junimista (1864 - 1885)", care primea la acea vreme Premiul "B.P. Hasdeu" al Academiei Romane, doar ca, de aceasta data, avem de-a face cu un text revazut si substantial amplificat, in urma cercetarilor autorului din ultimele doua decenii si jumatate. Profesorul Dan Manuca pune in circulatie un volum mare de informatie, selectat si reconstruit din peste o suta de lucrari de specialitate precum si din investigatiile personale, iar cartea se deschide cu un studiu al criticii literare prejunimiste, adica al acelei vetre spirituale care a facut posibila aparitia, cresterea si impunerea junimismului la Iasi, una dintre miscarile culturale de referinta ale intregii culturi romane. Avem apoi sa descoperim ca junimismul ia nastere ca un grup formal si de presiune, in contextul istoric al jumatatii de secol XIX, dupa care lectorul participa la o dezbatere despre fundamentele "esteticii junimiste", si in ce mod poate ea fi statuata ca atare, partea importanta a cercetarii fiind repartizata "criticii adevarate". In acest registru, autorul a imaginat o trama de referinta, gandind junimismul ca pe un curent preocupat in egala masura de valoare si unitate, stat