Fără idei preconcepute şi înarmaţi cu răbdare, criminaliştii pleacă să cerceteze locul săvârşirii unei infracţiuni. O spargere. Un jaf. Un omor. La faţa locului vin criminaliştii. Zona săvârşirii infracţiunii este analizată la sânge.

La dispecerat sună telefonul. Cineva anunţă că a fost comisă o infracţiune. Primul pas: poliţiştii verifică veridicitatea informaţiei. Se confirmă. Al doilea pas: la faţa locului se deplasează cei de la CFL. Adică de la „Cercetare la faţa locului". Este traducerea în limba română pentru CSI - Crime Scene Investigation.

Componenţa echipei depinde de gravitatea infracţiunii. „Dacă are loc o spargere, la faţa locului merg de obicei doi criminalişti alături de cei de la poliţia judiciară", explică Valentin Epure, ofiţer în cadrul Institutului de Criminalistică.

„Dacă vorbim de omoruri, de incendieri, de accidente aviatice sau feroviare, la locul faptei se deplasează o echipă complexă. Adică trei sau patru criminalişti, un ofiţer sau doi de la ­laboratorul de chimie şi fizică, lucrători de la laboratorul de biologie, un membru al laboratorului de antropologie şi un legist", mai spune el.

Probe incriminatorii, probe salvatoare

Investigarea locului faptei se face sub îndrumarea unui procuror criminalist sau a unui reprezentant al poliţiei judiciare. Totuşi, o astfel de echipă se formează doar la nivelul Institutului de Criminalistică. La nivelul birourilor de cercetare la faţa locului din inspectoratele de poliţie echipele de intervenţie sunt ceva mai restrânse.

„Cerem ajutorul celor de la Institut doar atunci când se impune. Dar toate echipele lucrează la fel, după aceleaşi reguli", explică Valentin Sitaru, şeful biroului CFL din Poliţia Capitalei.

Criminaliştii trebuie să cerceteze tot. Iar fiecare urmă găsită poate duce la conturarea unui suspect sau la eliminarea aces