Tehnicianul dorit de Adrian Porumboiu la FC Vaslui a lăsat Constanţa pentru un trai liniştit la munte. „Adevărul“ vă prezintă povestea unuia dintre cei mai apreciaţi tehnicieni din Liga I, care a dispărut brusc din peisajul fotbalului românesc.

La 60 de kilometri de Bacău în direcţie oarecum spre Miercurea Ciuc, dar mai mult spre creierii munţilor, se află localitatea Dărmăneşti, cunoscută altădată în ţară pentru o rafinărie chimică. Acum, combinatul e praf, jefuit cu ani în urmă de o gaşcă de băieţi deştepţi din care făcea parte şi Marian Iancu, actualul patron al Timişoarei. Peisajul de dincolo de zidurile dărăpănate, între care Jean Claude Van Damme ar putea face un film în care să-i bată, ca de obicei, pe toţi, face însă toţi banii.

Un drum străjuit de brazi crescuţi ca pe timpul lui Ştefan cel Mare care se înfundă la un lac, case cu aspect cinstit pe stânga şi pe dreapta şi, foarte important, mult aer curat şi în aceeaşi măsură linişte. Undeva pe stânga, la o casă fără număr distinct, l-am găsit pe Grigoraş. Petre Grigoraş, "cel mai tare din oraş", cum îl striga galeria Farului, s-a retras la ţară. "Toată lumea mă asimilează pe mine Constanţei, pentru că în ultimii 20 de ani am stat acolo. E drept, acolo e casa mea, dar eu de fel sunt moldovean. M-am născut şi am copilărit la câţiva kilometri de locul ăsta şi aţa m-a tras înapoi spre origini. Soţia e şi ea din Bacău, aşa că n-a fost o problemă să ne mutăm. Ne-am făcut o căsuţă şi stăm mai mult aici", spune „Grig". Căsuţa lui Grigoraş nu e chiar căsuţă, dar nici vreun viloi nesimţit cum îşi ridică parveniţii zilelor noastre.

A refuzat o ofertă din Tunisia

Valorează cam cât doi ani de contract la o echipă bună şi e deservită de mult spaţiu verde, care bucură ochiul oricărui orăşean stresat. Cele aproape şase luni de pauză, timp scurs de când a plecat de la Poli Iaşi, l-au liniştit pe antreno