Creşte în dimensiuni, se lăbărţează viaţa noastră virtuală în detrimentul celei reale. Punem tot mai multe zăvoare la uşa casei în care locuim, deschizând zeci şi sute de uşi pe Facebook, Twitter şi alte reţele de socializare. Ne dau buzna în casă prieteni despre sufletul cărora nu ştim aproape nimic. Le cunoaştem în schimb câinii, pisicile, pozele din ultima vacanţă, filmele preferate, gustul în materie de muzică şi maşini. Ajungem să ne punem rufele la uscat pe aceeaşi sfoară on-line. De sărbători ne grăbim să-i îmbrăţişăm pe cei dragi prin SMS sau email. Aceeaşi sărbătoare rece pentru toţi! Nu mai stim să facem vizite. Nu mai ştim să scriem scrisori. Ne uităm la cer pe Google şi ascultăm cântecul păsărilor pe YouTube. Ar fi mai simplu să deschidem fereastra şi să aruncăm o privire în sus. N-o să încapă niciodată pe ecranul calculatorului atâta cer cât este afară. Nu este departe ziua când vom ajunge la concluzia că suntem înconjuraţi de o groază de lucruri nefolositoare, între care ploaia, ninsoarea, câmpurile înverzite, munţii, copacii, păsările, vântul, răsăritul soarelui, însuşi pământul de sub picioarele noastre. Şi asta din vina lor exclusivă, care constă în refuzul de a-şi virtualiza existenţa, trăind în afara reţelelor de socializare
Nu este departe nici ziua in care copiii vor fi dotaţi cu telefon mobil şi calculator încă din burta mamei lor. Îşi vor anunţa printr-un email venirea pe lume : Mi-aţi pregătit viaţa pe care o am de trăit?! O să încep cu vârsta copilăriei, aşa să ştiţi! Anii de şcoală să fie aşezaţi în ordine! Puneţi între tinereţe şi ce urmează după ea o nuntă, după care...În fine, ştiţi voi! Staţi că nu v-am spus ora la care sosesc! Şi încă ceva, dacă aveţi unele nelămuriri, sunaţi-mă pe Skype!
Cristofor Columb şi America n-au vorbit pe messenger şi nu şi-au trimis mail-uri înainte, cu toate acestea s-au întâlnit în locul şi la
