Un aliment-medicament mai puţin cunoscut sau prea puţin cunoscut este fasolea. Adusă din America Centrală în Europa de conchistadorii spanioli, abia apoi a fost răspândită în Asia. La noi, prima folosire este consemnată prin 1742, iar de atunci a devenit ca o parte integrantă în bucătăria noastră.

De la salata de fasole verde cu usturoi, la ciorba de fasole dreasă cu smântână şi până la sufleul de fasole, ne putem bucura de ea cu mic cu mare. Au fost persoane care au denumit-o carnea săracului fără să ştie cât de importantă este pentru sănătate. Este bogată în proteine la fel ca şi sora ei mai mică, lintea. Dacă fasolea în sine este atât de consumată şi plăcută de mulţi, haina care îmbracă boabele, păs¬tăile, constituie un medicament valoros pentru care ar trebui să consumăm acest aliment zi de zi.

Pentru cei care nu ştiu prea multe, fasolea conţine protide, glucide, săruri minerale – fier, potasiu, zinc, fosfor – oligoelemente, vitamina A, vitamina C, vitaminele din grupul B. Are un efect nutritiv, depurativ, hipoglicemiant, hipotensiv, energizant, diuretic, remineralizant. Intern o putem folosi pentru boli renale, boli ale aparatului urinar (cistite, pielorefrite), afecţiuni cardiace, edeme, boli reumatice, gută, diabet, obezitate; extern în acnee şi erupţii cutanate. Deşi toată lumea ştie mai mult despre fasolea verde, ea poate fi găsită în magazine sau pieţe şi galbenă şi roşcată sau verde cu dunguliţe roşietice. Culoarea galbenă a păstăilor vine de la flavonoidele pe care le conţine, cea verde de la clorofilă, care are o acţiune antitoxică şi depurativă, iar cea roşie vine de la pigmenţii antocianici, care au un efect antitumoral. Eu iubesc fasolea verde-închis, cu păstaia subţire şi lungă (aşa numită fasole năroadă), iar ca bob, fasolea roşie şi neagră. Până la urmă, nu contează care ne place sau pe care o consumăm, important este să o facem de cât ma