O clasă politică hoaţă şi mediocră ne-a confiscat prezentul. Are societatea românească tăria să-şi ceară viitorul? Dacă pentru noi este prea târziu, mai avem puterea să ne batem pentru copiii noştri? Ne vom uita oare în pământ când ne vor întreba cu reproş în priviri de ce am tăcut, de ce am fost laşi, de ce trebuie să plece din ţară?

O dată pe an ne minunăm de "dezastrul de la bac" şi căutăm frenetic răspunsuri de la nişte politicieni care, în realitate, ar trebui să stea deoparte. Să iasă din şcoală, să nu mai schimbe nimic, să nu mai reformeze nimic! Sursa răului stă în acţiunile lor iresponsabile, în haosul creat la fiecare schimbare de ministru (de la începutul anului am avut patru! ), în ambiţia prostească a fiecăruia de a lăsa în urma lui o reformă, schimbând radical ce i-a lăsat predecesorul. Sursa răului stă în politizarea primitivă a sistemului, care se propagă de la minister la inspectoratele judeţene şi apoi la directorii de liceu, de şcoală generală şi de grădiniţă. Doamna ministru Ecaterina Andronescu, la nici o săptămână de la depunerea jurământului, cere azi o sesiune specială a Parlamentului, ca să schimbe Legea Educaţiei. De ce nu daţi o ordonanţă de urgenţă, noua plăcere vinovată a Guvernului Ponta? Nu este o urgenţă? Doar la televizor se zice că e dezastru.

În realitate, ziua de azi este doar creştetul gheţarului. Rata de promovare coborâtă la minimul istoric este, după părerea mea, mult mai puţin îngrijorătoare decât absenteismul masiv de la examen. 130.000 de elevi au dispărut după terminarea liceului. Nu s-au mai prezentat la examenul de bacalaureat. Lor li se adaugă cei picaţi anul trecut, pe care ţara i-a şters din evidenţe. Unde au plecat aceşti tineri? Ce se întâmplă cu ei? Au intrat în câmpul muncii, s-au înscris la o particulară, au fugit din ţară sau ascultă manele pe marginea şanţului, îngroşând rândurile unei periferii d