„Cine a fost la festivalul asta? Spuneti-ne si noua cum a fost, ca ne roade invidia si curiozitatea de nu mai putem!“
(Poison, CineMagia website)
„Nu sint lesbiana, dar cu astea doua m-as f...“ (o spectatoare, despre actritele din filmul lui David Lynch Mulholland Drive)
– Cu doua lesinuri pe bune la activ (o fata la Pianista lui Haneke &un tip la Auditia lui Takashi Miike), esti multumit de TIFF? A(t)i vrut sa provoc(at)i, mission: accomplished!
– Poate ca un lesin-doua in plus la Hundstage/Zile fierbinti si Funny Games n-ar fi stricat. Da’ chiar si-asa, eu sint multumit de TIFF. Nu stiu altii cum sint: mi-au trecut pe la ureche reactii dintre cele mai diverse care oscilau, extrem, intre „selectie formidabila“/„esti cel mai tare!“ la „obsedat sexual“, „bolnav mintal“ etc... Marturisesc acum insa ca cea mai satisfacatoare a fost reactia Ancai n.m.: Gradinariut pe care am impins-o, cu perversiune cinefila, din soc in soc, la tripticul de vineri seara – Zile fierbinti, Scarlet Diva si Auditia. La 1 noaptea, dupa ce a iesit de la cinematograful Arta, unde „izolasem“ filmele mai dificile, pentru happy few, m-a sunat imediat sa-mi spuna, cu vocea tremurata: „Imi vine sa te ucid. M-ai alienat pe viata cu filmele astea“. Si, sigur, „amenintarea“ nu trebuie luata literal. Acelasi sentiment l-am resimtit si eu la prima vizionare a filmelor in cauza: sint filme despre care nu mai poti spune ca-ti plac sau nu, ca-s bune sau proaste. Sint filme care te modifica atunci cind credeai ca esti pe deplin format, sint generatoare de stari extreme pe care nu ti le-ai fi imaginat intr-o sala de cinema, sint tot atitea experimente in care tu esti cobaiul. De aceea sint multumit ca cei care au intrat in salile de cinema clujene in care s-a desfasurat festivalul au acceptat provocarea si n-au judecat-o la modul simplist. Si mi se rupe de toate acele co
