Tentatia de a folosi jocul de cuvinte din titlul filmului lui Porumboiu e mare. El se intreaba, oarecum retoric, daca a fost sau nu revolutie la Vaslui. Noi ne intrebam insa, la fel de hamletian, daca pelicula sa este sau nu un succes. Argumente sunt pentru ambele variante, totusi balanta nu este nicidecum echilibrata. Se inclina vizibil catre latura pozitiva.
Ce nu mi-a placut? Obstinatia cu care toti - dar toti! - regizorii romani ne arata in filmele produse dupa 1990 mizeria in care traim. Blocuri scorojite, maidane pline de gunoaie, interioare saracacioase - ca sa folosim un eufemism -, personaje prost imbracate si needucate - neamuri proaste, mai pe romaneste. Veti spune ca asta e Romania reala.
Da, asa e, iar la Vaslui asa stau lucrurile, poate mai mult decat in alte parti, unde molima „cosmopolitismului“ a facut mai multe victime. Dar e oare nevoie sa ni se arate asta atat de des? N-am putea uita aceste lucruri macar doua ore, in sala de cinema? E o pare-re pur personala...
Trecand peste aceste observatii, poate minore, filmul este o reusita din toate celelalte puncte de vedere. Fara a excela in vreun fel, toate ingredientele sunt „curate“. Acesta e cuvantul cel mai potrivit.
Scenariul curge impecabil, umorul vine de la sine, fara nicio stridenta sau fortare, actorii, chiar daca cvasinecunoscuti, sunt „de-acolo“ si totul respira a lucru bine facut. Nu e de mirare ca, pe langa „exotismul“ evident, juriile internationale au avut si alte argumente la indemana atunci cand l-au blagoslovit cu atatea premii.
Exista insa si o alta perspectiva a acestui film, evident secundara, dar care merita luata in considerare. Laitmotivul filmului este, in mod evident, intrebarea daca a fost sau nu revolutie la Vaslui. Iar modul in care primeste raspuns comprima, intr-o ora de pelicula, 16 ani de istorie contemporana.
@N