Daca pentru a pune un bec in lustra e nevoie de 10 politisti, pentru a obtine in doi timpi si trei miscari un teren de 20 ha, pornind de la nimic, e suficient unul singur. Dind cu tifla amatorilor de bancuri cu politisti, lt. col. Puiu Constantinescu a dovedit ca o sapca alba de "rutierist" ascunde multe secrete. Modul in care adjunctul de la Politia Rutiera a imbogatit patrimoniul familiei cu 20 de hectare in dauna patrimoniului unui IAS dezvaluie calitati nebanuite la aceasta categorie profesionala. Cu toate meritele ce-i revin, totusi reteta alambicata prin care Constantinescu a pus stapinire pe ditamai tarlaua n-ar fi avut nici gust, nici miros de n-ar fi fost condimentata si cu putina implicare a functionarilor din aparatul administrativ local. Insa despre asemenea implicari, suspecte de coruptie, e aproape inutil sa mai discutam. Exista. Ce sens ar mai avea sa demonstram un fapt de care toata lumea e convinsa? Apucaturile de militian ale unui politist care face avere pe spatele uniformei reprezinta, de asemenea, o tema banalizata in ultimii ani. "Sistemul este cel care ii propulseaza", ar fi o alta observatie banala, dar de bun-simt. Asupra ultimei vom zabovi ceva mai mult, desi unii s-ar indoi, poate pe buna dreptate, pina si de relevanta acestui demers. Legea fondului funciar din 1991 asigura IAS-urile de deplina protectie a statului. Paminturile nationalizate cu zeci de ani in urma nu au fost retrocedate fostilor proprietari, argumentul celor aflati atunci la Putere fiind ca in aceste intreprinderi se face agricultura de performanta. Fostii proprietari aveau dreptul sa devina actionari la IAS-ul care le detinea pamintul, putind primi in folosinta cel mult jumatate de hectar. Embargoul pus pe terenurile IAS-urilor a nemultumit sute de mii de tarani, obligati sa priveasca peste gard la pamintul ce le-a apartinut cindva. Cum orice interdictie incurajeaza contra