interviu cu Hanno HOEFER De ce a trecut atît de mult timp pînă la acest nou album Rhythm & Bulz? Din cauza faptului că sîntem împărţiţi între două oraşe, Cluj şi Bucureşti, ne-a fost destul de greu să ne adunăm pentru repetiţii şi pentru înregistrări. E dificil pentru fiecare dintre noi să lipsim din oraşul nostru chiar şi o lună. Am cam lăsat-o baltă şi aşa au trecut, iată, vreo şase ani. Dragostea-i ca şi o rîie a avut un videoclip făcut de noi din pură plăcere, nu pentru promovarea vreunui album. Timp de vreo doi ani melodia, practic, nu a existat pe un alt suport. A fost destul de frustrant pentru fani să nu o poată asculta decît la televizor. Pînă la urmă, a apărut pe compilaţia Şapte seri şi imediat a putut fi descărcată de oricine de pe net. Nu ne-a deranjat absolut deloc, dimpotrivă, după ce am văzut ce succes a avut am băgat-o şi pe acest album. Acum promovăm albumul: am tot ţinut concerte, am fost pe la emisiuni, o să ne apucăm de lucru şi pentru un videoclip... Încă ne mai "certăm" ce melodie să alegem: Six days on the road sau Nu mai plînge, baby. Se pot scoate bani din muzică? Nu din muzica pe care o facem noi, deşi doi dintre noi cîştigă doar din muzică. Nu e prea mult, dar măcar te poţi ţine la suprafaţă. Cel puţin în Cluj. Unde vă putem găsi concertînd în vara asta? În mai multe locuri, iar în august, dacă totul merge bine, s-ar putea să cîntăm în China. Ataşata culturală de la ambasada noastră din China ne-a ascultat albumul şi l-a dat mai departe la o firmă de impresariat de acolo care, se pare, este interesată să ţinem un concert la ei. Unde altundeva aţi mai cîntat în străinătate? De fapt, în ce locuri bizare aţi concertat? Aţi cîntat şi pe gratis? Am cîntat în mai toată Europa, din Albania pînă în Scandinavia şi Portugalia. Am cîntat şi în America. Publicul e peste tot la fel şi nu am avut niciodată surpriza neplăcută să nu guste ce cîntăm