Calcanul de Günter Grass Editura LEDA, Grupul Editorial „Corint“ Traducere şi note de Corneliu Papadopol Prefaţă de Rodica Binder

Laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1999, scriitorul german Günter Grass (n. 1927) este faimos nu doar pentru proza sa de excepţie, ci şi pentru atitudinea civică devenită proverbială într-o Germanie unde autorul nu-şi ascunde simpatiile de stânga. Alături de Heinrich Böll (şi el laureat al premiului acordat de juriul de la Stockholm, în 1972), Grass, unul dintre iniţiatorii „Grupului 47“ (în 1955), s-a format în atmosfera de după cel de-al doilea război mondial, când Germania ispăşea o vină care avea să macine generaţii întregi de germani, până în zilele noastre. De aceea, mărturisirile făcute în autobiografia sa, „Decojind ceapa“, apărută anul trecut şi în România, au stârnit un imens scandal în Germania şi nu numai. Autorul „Tobei de tinichea“ a recunoscut în paginile sale memorialistice că a fost înrolat în trupele „Waffen SS“ la 17 ani, după ce-şi dorise să lupte ca marinar. Această declaraţie a fost echivalată de unii cu un act de cinism sau cu o mărturisire tardivă, fără consecinţe, şi nu puţini au fost cei care i-au cerut autorului să depună Premiul Nobel. Considerat un etalon moral în Germania, autorul s-a disculpat astfel în momentul apariţiei numeroaselor critici: „Toată istoria aceasta a etalonului moral în Germania este absurdă; este absurd să se zică acest lucru de H. Böll şi de mine. Etalonul moral a fost inventat de cei ce astăzi îmi doresc distrugerea“.

Grass, cunoscut pentru poziţiile sale antirăzboi, ca şi pentru anumite simpatii arătate unor regimuri pentru care Occidentul are mai degrabă aversiune (cazul Iranului), a reuşit să aducă în proza germană o vigoare şi o forţă morală care-l excludeau din start din rândurile oportuniştilor. De altfel, autorul avea să declare: „Pentru mine, politica