In fiecare an de campanie electorala, si poate asta ni se intampla multora dintre noi, avem senzatia ca „acum, ceva va fi altfel…”. Cel mai grav este ca acel „altfel” este, de fapt, uraciunea tot mai … urata, asta ca sa-mi permit un pleonasm de intarire a ideii. Anul 2012, marcat de opt ani rai cu Basescu, simbolul spiritului securitatii „reformate” la gura serviciilor secrete, dar care fac servicii private, anul 2012, anul alegerilor in Romania aduce, totusi, ceva nou. O alta perspectiva a migratiei politice, dar si o mare lasitate a celor care se tin de scaune, ca diavolul de smoala.
Daca Sorin Frunzaverde a plecat din PDL, dupa ani de disidenta la vedere, dupa ani de critici si momente in care parea ca ar fi posibila o reformare a PDL-ului dictatorial, acum, plecarile „piticilor” din PDL par a fi niste imitatii, unele, poate, eficiente, ale modelului Frunzaverde.
Seria de plecari poate fi generata de spiritul de fidelitate, si asta ar fi bine, alte plecari sunt doar mici spectacole, criticabile oricum!
Unii dintre „pitici” erau, oricum, niste anonimi, cu iluzia personalitatii accentuata numai de „calitatea contului”, altii cu iluzia vietii vesnice prin parlament. Ceea ce apare, insa, mai pregnant este, cel putin acum, batalia pentru Primaria Timisoara.
Candidatul Ciuhandu, un domn care s-a straduit pentru Timisoara, cu adevarat, in primele doua mandate, este acum la capatul a 16 ani de rutina si oboseala profunda, care se vede! Nu voi dezvolta acum aceasta tema.
Candidatul Noditi, un medic destul de respectat (si nu doresc sa comentez componenta profesionala) are un comportament despre care mai multi colegi spun ca este autocratic si jignitor. In plina intalnire a medicilor in raportul de garda, zilnic, fumeaza ca in birtul propriu, incalcand doua legi foarte importante: legea sanatatii publice si legea fumatului (reformulata in 2
