Coşmar ● Omul cu briciul
Lectura unora dintre romanele poliţiste îţi provoacă fiori de spaimă de la prima la ultima pagină. Autorii lor nu-şi îngăduie nici un moment de răgaz ca să-şi tragi sufletul şi să-ţi potoleşti bătăile inimii. Cu fiecare detaliu pe care îl mai adaugă poveştii lor sporesc tensiunea acţiunii pînă la limitele suportabilului. Adrenalinei i se dă serios de muncă.
Coşmar ● Omul cu briciul
Lectura unora dintre romanele poliţiste îţi provoacă fiori de spaimă de la prima la ultima pagină. Autorii lor nu-şi îngăduie nici un moment de răgaz ca să-şi tragi sufletul şi să-ţi potoleşti bătăile inimii. Cu fiecare detaliu pe care îl mai adaugă poveştii lor sporesc tensiunea acţiunii pînă la limitele suportabilului. Adrenalinei i se dă serios de muncă.
În această categorie se înscrie "Omul cu briciul", romanul lui Andreu Martín. Totul se desfăşoară în Barcelona, pe parcursul mai multor luni – la un moment dat, chiar în timpul Jocurilor Olimpice. Un asasin îşi face apariţia pe străzile cartierelor mărginaşe, unde fete de diverse vîrste îşi etalează nurii, practicînd cea mai veche meserie din lume. La anumite intervale, ucigaşul ademeneşte prostituate în cotloane ferite de ochi indiscreţi şi le taie beregata cu briciul. Apoi, îşi "semnează" crimele, ciopîrţindu-le sînii.
IPOTEZE. Dar avem de-a face cu un singur făptaş? Nu cumva, inspiraţi de faptele primului asasin, alţii îl copiază, procedînd exact la fel? Mărturiile sunt contradictorii. Mulţi susţin că l-au văzut circulînd cu un Volkswagen Golf de culoare roşie şi agăţînd femei uşoare. Fiecare martor oferă o altă descriere a lui, şi o altă versiune a modului în care operează. Iar asta contribuie la crearea unei psihoze generale. În cîrciumi, în magazine, acasă, toată lumea vorbeşte numai despre grozăvia care s-a abătut asupra frumosului oraş. Pe străzi,