Pădurarii au suferit cea mai umilitoare înfrângere de când se află în campionatul eşalonului secund. Forestierii îşi cuceriseră un nume la acest nivel în fotbalul românesc, cochetând cu promovarea în prima divizie. Cea mai grea înfrângere suferită în divizia secundă au suferit-o în primul an, când au promovat, acel 1-5 la Brăila în august 2005. Au mai fost 2-4 cu Sportul sau 0-3 cu Dunărea Giurgiu. Verzii erau recunoscuţi ca o formaţie cu o defensivă bine pusă la punct. În cele două etape anterioare primiseră două goluri, iar în campionatul precedent au avut o medie de 0,7 goluri primite, de meci. La terminarea partidei, antrenorul Alin Artimon a concluzionat în numai câteva minute ce s-a întâmplat pe teren: „am arătat ca o echipă adunată de pe stradă ca să joace fotbal.” Aşa au arătat pădurarii în meciul cu nou promovata formaţie ploieşteană. Că echipa ce evoluează în cartierul de vest al Ploieştiului nu mai seamănă cu echipa ce a promovat (dintr-o serie cu divizionarele C - braşovene) este o cu totul altă problemă. Ploieştenii, cu o formaţie puternică, sunt decişi să atace promovarea, victoria împotriva concitadinei Petrolul fiind edificatoare. Acest lucru este cu totul altceva. Dar până la faptul că echipa de sub Tâmpa nu şi-a apărat frenetic şansele, fiind depăşită şi tehnic, şi moral, este cu totul altceva. Jucătorii cu experienţă au gafat impardonabil, ca nişte puştani în curtea şcolii.

Antrenorul Alin Artimon, la ultima conferinţă de presă dinaintea partidei, anunţa unele schimbări în echipă, după înfrângerea cu o altă nou promovată din Buftea. Cele 3-4 modificări le-am cunoscut după această înfrângere dureroasă au fost: Mihai Filip, Alex. Benga, Dragoş Benga şi Marius Onofrei. Cu nimic nu au schimbat faţa jocului, ba din contră.

Dacă vom urmări golurile primite, ne vom da seama de ceea ce s-a întâmplat pe „Astra”.

În minutul 3, după o neînţ