Luni, 8 mai, Elena Ceauşescu şi-a început primirile cu Poliana Cristescu (9:25-9:52). Funcţionarii şi ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie de la Cabinetul 2 se obişnuiseră cu această musafiră de cafea a Tovarăşei.

După plecarea fostei nurori ur­mea­ză o pauză de câteva zeci de minute în agenda Elenei Ceauşescu. După informaţiile celor care-i frec­ventau pe numărul 1 şi numărul 2 din România, acel gol din consemnarea func­ţio­na­rului care-şi avea biroul în anticamera ei putea să fi fost consumat în convorbiri telefonice. Căci nu întotdeauna solicitările Tovarăşei presupuneau întâlniri directe. Putea să fi şi mers la Cabinetul 1, ca de fie­care dată când acolo se discutau ches­tiuni mai spinoase ori erau vi­zitatori mai deosebiţi.

Între orele 10:35 şi 12:20 a fost o "şedinţă de lucru la săliţă" cu Nicolae Ceauşescu, pe tema modernizării Ministerului Metalurgiei, Cons­truc­ţii­lor de Maşini, Electrotehnicii. În prelungirea acesteia s-a ţinut după-amia­ză altă şedinţă de lucru, tot la "săliţă", despre modernizarea meta­lurgiei (18:00-18:20).

Greşeşte, aşadar, cine-şi închipuie că rămăseseră conducătorii României la ideea progresului prin dezvoltarea ex­tensivă a industriei grele. Fie şi nu­mai călătoriile făcute în anii '70 în Oc­cident şi America - unde Ceauşescu solicitase expres vizite la prestigioase firme şi întâlniri cu specialişti şi oameni de afaceri - îl pregătiseră pentru o corectă reprezentare asupra evoluţiei ştiinţei şi tehnicii timpului său. El le vedea însă în limitele sistemului, confundând talentul ex­cepţional de creator şi potenţialităţile omului de ştiinţă cu aptitudinea creativităţii, componentă generală a psihicului uman. Partea tehnică a Festivalului Naţional "Cântarea Ro­mâ­niei" urma să suplinească prin "mişcarea de masă" a inventatorilor şi inovatorilor - mobilizaţi de lozinca dez­vol­tă­rii conş