PARINTELE CALISTRAT Motto:
„Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca”(Lc. 24,16)
„Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte”(Mc. 8,18)
„Luminatorul trupului este ochiul”(6,22)
„Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu”(Ps. 120,1)
„Ochii Domnului spre cei ce se tem de Dansul, spre cei ce nadajduiesc in mila Lui”(Ps. 32,18)
„Daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa”(Mt. 15,14)
„Vai voua, calauze oarbe”(Mt. 23,16)
„Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila”(Mt. 23,24)
„Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara”(Mt. 23,26)
In cuprinsul nenumaratelor invasaturi ale Sfintelor Scripturi, Sfinsii Prooroci si Apostoli, inspirasi de Duhul lui Dumnezeu, au folosit adesea diferite tehnici literare si mijloace stilistice pentru a face trimitere atat la puterea naturala a ochilor de a vedea lumina, cat si la neputinsa accidentala de a se mai bucura de aceasta din pricina orbirii. Dincolo de aspectul fizic, material, trupesc al lucrurilor, se face de fapt referire la aspectul spiritual, duhovnicesc, al starii launtrice a sufletului care – potrivit lucrarii pe care o savarseste – poate ajunge de la un preaplin al vederii dumnezeiesti pana la golirea produsa de uitarea lui Dumnezeu: „toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut”(Ps. 13,3). Abaterea si netrebnicia pe care le constata cu profunda amaraciune Psalmistul inseamna desigur intreruperea comuniunii dintre om si Dumnezeu, dintre pamant si cer, dintre Sfinsii Bisericii triumfatoare si credinciosii Bisericii luptatoare, chiar si dintre semenii insisi – cu proprii lor prieteni, cu rudele si cunoscusii – prin necunoasterea, dezinteresul sau nevolnica pricepere a voii sfinte a lui Dumnezeu, astfel pierzandu-se din v