Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au condamnat pe 26 ianuarie pe Mircia Gutău, primarul PD-L de Vâlcea, la scor strâns, cu doi la unu. A luat trei ani şi jumătate. E prima sentinţă cu executare într-un mare dosar de corupţie, ceva rarisim în România corupţilor condamnaţi la închisoare cu suspendare. Doi judecători s-au pronunţat pentru condamnare, unul - pentru achitare. Ce grozăvii aflăm însă despre justiţie şi politică din cazul Gutău, aparent banal: un primar acuzat că, în complicitate cu un viceprimar, a luat mită ca să elibereze o autorizaţie de construcţie?
* Până la Înalta Curte, alte două instanţe îl achitaseră: Curtea de Apel Constanţa - în aprilie 2009 şi Tribunalul Alba - în iunie 2007. Urcând în trecut pe firul dosarului, constatăm că Gutău şi-a petrecut în 2006 patru luni în arest preventiv. Altfel spus, aproape o duzină de judecători i-au prelungit de la o lună la alta mandatul, considerând că există indicii temeinice de corupţie în cazul Gutău.
* Frapantă este discrepanţa între sentinţe: Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Constanţa l-au achitat pe motiv că fapta nu există. Curtea Supremă l-a trimis după zăbrele. Între „fapta nu există“ şi „trei ani cu executare“ pentru luare de mită se cască o prăpastie adâncă, în care cel puţin un judecător ar trebui să cadă. Or fi judecătorii independenţi şi nu dau socoteală pentru sentinţele pronunţate, dar aici cineva a greşit cu rea-intenţie. Vedem iarăşi impredictibilitatea sistemului judiciar, incoerenţa şi sentinţele contradictorii care afectează credibilitatea justiţiei. Din acest motiv, cazul Gutău e ca un turnesol pentru justiţia din România.
* Dar de ce ar fi Gutău, până la urmă, un primar de provincie, un mare dosar de corupţie? În primul rând, vorbim de un om politic susţinut masiv la vârful PD-L. În 2006, când procurorii DNA l-au reţinut, partidul l-a exclus în primă
