Opera din Iasi a avut inca de la inceput in Ioan Goia un director energic, eficient, cu talent de constructor, ceea ce inseamna mult pentru un colectiv in formare. Teatrul liric a insemnat pentru ieseni, incepind din 1956, inca o institutie culturala demna sa-i reprezinte. Existau muzee, pe scena Teatrului National juca generatia glorioasa, dar intr-un oras cultural de prestigiul Iasului se simtea de mult nevoia unui teatru in care sa se poata urmari spectacole de opera si opereta. Reprezentatiile sporadice gazduite inca de la sfirsitul secolului al XIX-lea pina dupa a doua jumatate a secolului urmator au fost doar felii de cozonac ajunse cind si cind pe masa saracului. Insa publicul meloman al Iasului a fost mereu bogat in cunostinte despre muzica si a visat mereu sa aiba teatrul lui de opera. 1956 a adus galatenilor un teatrul liric, bacauanilor o filarmonica, iesenilor o Opera. Acum zece ani, la aniversarea a patru decenii de existenta, solistii primei generatii vorbeau cu explicabila nostalgie despre atmosfera Iasului din toamna lui '56. In Teatrul National era agitatie: primul rind de scaune disparuse din sala, spre a se construi fosa in care urma sa cinte orchestra. Unii literati, devotati o viata intreaga Teatrului "Vasile Alecsandri", s-au impotrivit - au trimis memorii, au scris articole la gazeta. Dar spectacolul "Tosca" de Puccini, programat pentru 3 noiembrie, era in repetitii. Unii coristi, solisti, regizorii venisera din diferite zone ale tarii: Florica Maries de la Cluj, Ion Prisecaru de prin partile Sucevei, Dumitru Tabacaru de la Bucuresti. Opera din Iasi a avut inca de la inceput in Ioan Goia un director energic, eficient, cu talent de constructor, ceea ce inseamna mult pentru un colectiv in formare. Talentul de constructor s-a dovedit prin aducerea la Iasi a unor solisti cu voci de foarte buna calitate, cu vocatie de actor, a doi regizori si a unui