Constantin Vlasie povesteşte despre cea mai cumplită metodă de distrugere a personalităţii umane inventată şi aplicată de comunişti. Pentru tortura îndurată în Lagărul de exterminare Gherla, gălăţeanul cere statului român despăgubiri de 600.000 lei

Pentru Constantin Vlasie, calvarul a început în patra zi de Paşti, pe 27 aprilie 1949, cu 17 zile înainte să intre la Bacalaureat. Era elev la Liceul „Roman Vodă”, din oraşul Roman, judeţul Neamţ. În 1948, s-a înfiinţat Securitatea, iar în 1949, a făcut parte dintr-un prim lot de persoane arestate de sinistra instituţie.

Motivul: «uneltire împotriva ordinii sociale - articolul 209 Cod Penal». Prin decizia 1.566 din 12 decembrie 1949 Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat la şase ani de puşcărie.

Comuniştii i-au arestat toată familia

„Făceam propagandă împotriva regimului comunist care abia se instaurase. Eram convinşi că vom reuşi să schimbăm ceva. Eram tineri şi credeam în şansa noastră.

Asta până când un prieten, Titi Fântână, a vorbit de faţă cu un coleg de şcoală, Dan Manole. Acesta din urmă ne-a pârât la Securitate şi am fost arestaţi”, povesteşte cu amărăciune fostul deţinut.

Gherla –casa iadului

Au urmat clipe groaznice. A fost considerat „duşman al poporului” şi a fost ţinut şase luni în beciurile Securităţii, fiind anchetat zi şi noapte. A fost încarcerat la închisorile „Galata” Iaşi, Jilava, Peninsula Valea Neagră, Poarta Albă şi Gherla.

Calculul comuniştilor era, după cum afirmă Constantin Vlasie: «Să radă de pe faţa pământului toată elita românească, pe toţi care încercau să gândească, iar poporul să devină o masă uşor de manevrat».

Fostul deţinut politic consideră că torţionarii comunişti au fost la fel de răi ca hitleriştii. „Au fost diabolici. Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam.