Zeci de manageri romani au facut saltul din Romania in pozitii CEO din Europa. Sute de medici isi trateaza cariera in spitale de afara. Pe ei, piata ii recunoaste si adopta. Fug mancand pamantul de pozitiile publice de putere, fug de politica, fug de Romania. Satui de mocirla de acasa, se refugiaza intr-un anonimat aseptic si profitabil. In tara lor, par refuzati de mecanismele de selectie si promovare. La butoane ajung vremelnic ceilalti, recrutii vechii generatii. Generatia Q. Viermisorii disponibili, devertebrati si pusi pe rele. Q vine de la Chiuariu, in caz ca nu v-ati prins.
Si acum: exista generatia Q? Un Chiuariu, veti spune, este un accident. A iesit din ambitia lui Fenechiu, din visul sau tainic de putere. Dar acest tanar avocatel de provincie a pasit peste propria sa umbra intinsa vremelnic in fotoliul de ministru. S-a desavarsit in rau. Obraznic si agresiv cu adversarii, docil cu stapanii, demagog si voluntar, Chiuariu s-a adaptat de minune. A incurajat nepotismul si oportunismul, dar a stiut cum sa imite performanta, cum sa mimeze reforma.
Acneea sa politica nevindecata sau infantilismul sau strident pot fi trecute cu vederea. Dar Chiuariu si-a atras antipatia publica printr-un sir de fapte rele. Ele, faptele, au anuntat un personaj grav bolnav de labilitate morala si disponibilitate la compromis. Acestea se vindeca si se iarta mai greu.
Dupa comedia demisiei, premierul Tariceanu l-a aplaudat la sedinta liberalilor in loc sa-l ia la palme. Un alt tanar de succes, alta stea care a palpait efemer pe la AVAS: Razvan Orasanu.
Foarte tanarul Orasanu, astazi consilier al primului ministru, ar fi facut o vasta cariera la Scanteia sau Agitprop. De pe blogul colegului Emil Stoica aflam ca Orasanu scrie la The Economist. Ceea ce nu este, desigur, rau. Doar ca a debutat la posta redactiei cu un fel de protest. Consili
