ProEtnica şi Sighişoara. La răscruce s-au întîlnit şi astfel s-a întîmplat ca de vreo cîţiva ani buni să se desfăşoare un festival cu muzică şi spectacole de dans din colţuri mai îndepăratate sau mai apropiate de ţara noastră. Conceptul festivalului face ca aceste locuri îndepărtate să se poată uni şi interacţiona nu numai cu ţara noastră, dar şi cu ele însele.
ProEtnica şi Sighişoara. La răscruce s-au întîlnit şi astfel s-a întîmplat ca de vreo cîţiva ani buni să se desfăşoare un festival cu muzică şi spectacole de dans din colţuri mai îndepăratate sau mai apropiate de ţara noastră. Conceptul festivalului face ca aceste locuri îndepărtate să se poată uni şi interacţiona nu numai cu ţara noastră, dar şi cu ele însele.
Albanezi, armeni, bulgari, cehi, croaţi, evrei, germani, greci, italieni, macedoneni, maghiari, polonezi, romi, ruşi, lipoveni, ruteni, sîrbi, slovaci, tătari, turci, ucraineni – adică toate cele 20 de minorităţi recunoscute oficial în România. Cei cărora le plac deopotrivă Sighişoara şi ProEtnica şi-au făcut simţită prezenţa. Turiştii străini şi români nu s-au dezminţit şi au demonstrat că mai multe popoare strînse laolaltă pot comunica şi asta într-un mod cît se poate de constructiv. Concluzia a fost că sunetul muzicii şi ritmul dansului fac mai mult decît zece mii de fraze politice spuse şi respuse degeaba.
“Anul acesta am remarcat că ProEtnica nu este un proiect, ci un program, o instituţie. Toţi luptăm să găsim forme noi, adecvate, de dialog. ProEtnica înseamnă, de fapt, un dialog. Există multe idei preconcepute legate de anumite minorităţi din România. E mai bine dacă pui toate prejudecăţile pe masă şi vorbeşti deschis cu oamenii, interacţionezi cu ei. În acest fel, ne îmbunătăţim unii pe alţii. Din acest dialog între etnii iese o sinteză. Pe mine nu mă interesează atît de mult tradiţiile de sine stătătoare, ci cum să sch