Masa lemnoasă, una dintre cele mai importante surse de energie regenerabilă pe care le deţine România, nu este exploatată. Potenţialul de masă lemnoasă nu este utilizat în sistemele termice din România, din cauza lipsei tehnologiei şi a legislaţiei. România a făcut paşi modeşti în privinţa valorificării lemnului şi a altor produse din lemn şi celuloză, în vederea producerii energiei termice atât în sistemele termice centralizate, cât şi personale. Acest combustibil este ignorat în pofida avantajelor ecologice şi economice.
Specialiştii în domeniu spun că trebuie reconsiderat potenţialul materialelor din lemn şi celuloză, care pot fi folosite drept sursă reală de energie.
Oamenii de ştiinţă au tras semnale pe două componente importante, respectiv reducerea consumului de energie care are drept efect poluarea atmosferei, pe de o parte, şi reducerea consumului de energie datorită reducerii rapide a rezervelor de combustibili fosili.
„Cartea Verde a Energiei” prevede ca în balanţa energetică a Uniunii Europene, până în 2010, energia produsă din surse regenerabile să ajungă la cel puţin 12% faţă de 6%, cât era în 1998.
„Deşi România are marele avantaj de a deţine o sursă importantă de materie primă regenerabilă, aceasta este nefolosită, şi mă refer aici la volumul mare de biomasă lignocelulozică, care permite dezvoltarea unor tehnologii de valorificare naţională şi eficientă, orientate spre conversia în energie termică.
O astfel de tehnologie, deja aplicată în UE, are în vedere transformarea biomasei în brichete sau microbrichete, înainte de ardere, simplificându-se astfel problemele legate de transport şi depozitare, precum şi automatizare şi ardere în cadrul instalaţiilor specializate”, a declarat pentru „Adevărul” prof. univ. dr. Ivan Cismaru, de la Facultatea de Industrializare a Lemnului Braşov.