Materia vie, - spuse pe un ton voios în ziua aceea. B., - este cea mai condiţionată din cauza libertăţii de acţiune. Vezi mamiferele, făpturile cu sînge cald. Cristalele nu se revoltă, mai spusese deodată, şi asta, nu ştiu de ce, auzind-o prima dată, sunase frumos.
Vorbise apoi despre vrăbiile din Balta albă care aşteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc şi ele se strîng în jurul lor şi discută mult timp între ele ciripind aferate.
Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colţ să scuture lăzile la tomberoane...
Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăştiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp şi le priveşte; pe urmă îşi vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din cartier alergînd de colo-colo după cumpărăturile din ce în ce mai rare..
*
Poetul spune: LA CHAIR EST TRISTE, HELAS!... Şi astfel şi este!... Trebuia să vină un poet s-o spună. Un aiurit. Ca toţi poeţii.
Am văzut că sărmanelor femei, gonind după cumpărături, le place să se strîngă pe la cozi. Să se mai vadă între ele. Unele nu s-au mai văzut de mult şi află o mulţime de lucruri. De mîncare se găseşte oricum; mai ronţăi o coajă de pîine, mai bei după ea o cană de apă, te descurci. Însă fără veşti, fără informaţii, fără ştiri de la unul la altul, fără să auzi o vorbă, încoace şi în colo, chit că noutăţi prea bune nu întîlneşti, - dar, orişicît!...
Apoi, faptul în sine, pe care nu-l poţi neglija, că în alimentara cutare, la orele cutare, se va da cutare, se va găsi cutare, indiferent ce, dar va fi spartă în fine monotonia lipsurilor absolute... Trebuie să fii un nesimţitor ca să nu apreciezi evenimentul...
O "supraevaluare" decurgînd din indigenţa generală.
Discuţie despre o ţară socialistă avansată între doi pe
