Iti cumperi biletul si-l pazesti ca pe ochii din cap, faci liste cu ce-i de luat si indesi totul in valiza, programezi pe zile obiectivele turistice de vizitat si... afli ca la Paris incepe greva generala a transportatorilor exact in ziua cand ajungi tu.

La o saptamana dupa intoarcere, trebuie sa recunosc: greva a fost o binecuvantare. Micile iritatii provocate de schimbarea tuturor orarelor, a locurilor de plecare ale trenurilor si asa mai departe palesc in comparatie cu linistea deplina care domnea deasupra orasului luminii intr-o zi de joi, cand toti parizienii stateau probabil inchisi in case, rugandu-se ca greva sa mai dureze cel putin cateva saptamani. Pentru turistul preocupat si isteric (ma incadrez), lipsa traficului, a galagiei si-a forfotei a fost extrem de bine-venita: te simteai ca intr-un muzeu faimos, golit de paznici pentru ca un invitat de seama sa se bucure in liniste de toate comorile. Si ce m-am mai bucurat...

Cand ai doar cinci zile in Paris, un singur lucru este sigur: la sfarsitul primei zile o sa ai o durere oribila de picioare, a doua zi vei schiopata, a treia zi te vei tari, a patra te vei lasa tarat, iar intr-a cincea vei muri de recunostinta pe fotoliul avionului, dupa care te vei trezi din cauza turbulentelor. Dar sa vedem de ce...

Cu cel putin 30 de kilometri parcursi pe zi, Parisul este aproape insuportabil, iar in capul infioratorului arhitect Haussmann, modernizatorul orasului, au cazut toate blestemele. Probabil ca turistilor le-ar fi mult mai usor daca nu ne-ar fi blestemat si el cu nesfarsite bulevarde, piete cat cuprinzi cu ochii, toate situate inselator de aproape unele de altele ca parcurgerea distantelor sa para floare la ureche. Bineinteles, blestemele sunt doar declarative, pentru ca lui i se datoreaza aspectul atat de "practicabil" al Parisului, ca si dispunerea inteligenta a tuturor facilit