A fost Paştele la catolici duminica trecută, cinci săptămâni înainte de ortodocşi. Acest decalaj nu se va mai produce până în 2016, apoi în 2021 şi 2024. Anul viitor, se va sărbători la aceeaşi dată, 20 aprilie, ceea ce va uşura reîntoarcerea acasă a românilor plecaţi departe. Şi va face să coincidă datele de vacanţe şcolare în ţările Vechiului continent, permiţând reîntâlnirea cu familiile.
Această reîntoarcere la surse este aşteptată cu nerăbdare. Prilejul de a ciocni ouă, de a face câţiva paşi în horă. « Mărţişorul şi ghioceii dau drumul la Primăvară şi Brânduşe. » Odată cu trezirea primăverii, nevoia de a-şi regăsi rădăcinile devine din ce în ce mai irezistibilă celor care se află în afara ţării lor. Acest apel imperios este exprimat de Jean-Eric Theil, un profesor francez, într-o odă emoţionantă scrisă în memoria tatălui său, originar din Sighişoara, care se transformă într-un vibrant omagiu adus ţării pe care a descoperit-o mai târziu.
Jean-Eric Theil este profesor într-un liceu din nordul Franţei, acolo unde a trăit dintotdeauna. Tatăl său, român, prizonier de război, a ales sa rămână acolo la Eliberare, în 1945, întemeindu-şi o familie. De la moartea sa în 2001, porneşte în mod regulat în descoperirea ţării sale de origine, împreună cu soţia sa Bernadette şi cele două fiice, Fanchon şi Melody, fericite să-şi întâlnească verii îndepărtaţi : cincisprezece zile de Paşte, o lună vara, cincisprezece zile în vacanţa de toamnă. Jean-Eric Thiel îi duce şi pe elevii săi. Toţi pleacă, cu rucsacul în spate pe cărările Maramureşului, pe văile Bucovinei, suie pantele Carpaţilor sau se înfundă în canoe, în meandrele Deltei Dunării. Sunt puţini elevii săi care să nu cunoască măcar un colţişor din România.
Un cuvânt magic : « România »
Tatàl meu s-a nàscut în 1921 la Sighisoara, în România .
La fel ca pentru toti, pentru pàrintii lui si ce