De la sfârşitul secolului al XV-lea până în anul 1950 Vrancea de astăzi s-a numit judeţul Putna, iar pentru o perioadă scurtă a intrat în componenţa Regiunii Galaţi, pentru ca, din 1968, să se numească judeţul Vrancea.
Ţinutul Putnei, atestat documentar la 2 iulie 1431 şi Ţinutul Adjudului, atestat în 1460, împreună cu părţile dinspre răsărit ( Olteni ) se contopesc în 1591 sub denumirea de Ţinutul Putnei, condus de un staroste până la 1859. Printre starosti, s-au numărat şi cronicarii moldoveni Miron Costin -1688 şi Ion Neculce - 1732 .
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, Ţinutul Putnei, cu reşedinţa în Focşanii Moldovei, a evoluat paralel şi în acelaşi ritm cu judeţul învecinat, Râmnicu-Sărat, cu reşedinţa în Focşanii-Munteni, condus de un căpitan de margine, cu aceleaşi atribuţiuni ca şi starostele.
Între cele două unităţi administrative, despărţite de hotarul Milcovului, au existat continue legături economice, administrative, culturale, matrimoniale.
La fel de adevărat este că la 1431 se vorbea despre Vrancea, atestată documentar ca „Varancha”, o denumire de origine traco-dacică. Potrivit istoricului focşănean Cezar Cherchiu, care a studiat în arhive despre istoria judeţului nostru, denumirea de Vrancea ar însemna pădure.
„Marele om de litere, istoric şi filozof Bogdan Petriceicu Hasdeu scrie în lucrările sale că originea numelui de Varancha este traco-dacică şi vine de la cuvântul vrană, care înseamnă pădure sau munte. În vechi documente, Vrancei i se mai spunea Ţara Corbilor Negri, care ar sugera desimea pădurilor”, ne-a declarat istoricul Cezar Cherciu.
La rândul lor, istoricul Nicolae Iorga şi geograful Simion Mehedinţi consideră că numele Vrancea vine din slavul "vrana", care se traduce prin "vrana" sau "gaură de butoi", idee sprijinită şi de forma concavă pe care o are regiunea.
După alte ipoteze, numele ar fi