Prin urmare, accept ca e foarte rau acum. Dar nici nu cred ca va fi mai bine miine. Si sint optimist de felul meu. Liberalii corciti cu PSD-istii nu au un real sprijin popular; nu au capital de incredere, au doar avantajul celui care a stat si a chibitat in galerie, pentru ca nu a avut acces la pirghiile puterii. Acum mai bine de o saptamina, pe 15 ianuarie, am ajuns in Bucuresti putin dupa ora prinzului. Trebuia sa particip la decernarea premiilor Galei Tinerilor Scriitori, din al carei juriu am facut parte. Doar ca intregul spectacol (si chiar a fost un spectacol, gratie lui Mike Godoroja & Blues Spirit si lui Marius Mihalache) incepea la orele 17. Cum citeam de vreo 2 zile masivul roman al lui Alexandru Vlad, Ploile amare(despre care cred ca este cea mai buna carte de proza aparuta in 2011) si mai aveam fix 25 de pagini pina la final, am aminat orice alt posibil plan si m-am retras intr-o cafenea din Gara de Nord pentru a duce la bun final lectura (o placere, parol!). Dar pe 15 ianuarie, ca si acum, Bucurestiul fierbea. Cel putin asa stiam de la televizor, desi, sa fiu sincer, nu am urmarit stirile pentru ca sint prea sceptic cu privire la posibilitatea unei schimbari reale in scumpa noastra tara. Ei bine, in timp ce ma apropiam de finis, cu sufletul la gura, majoritatea comilitonilor din local urmareau tot cu sufletul la gura evenimentele din Piata Universitatii. Mai mult decit atit, mai si comentau. Cu patos, cu furie, cu stropi de saliva, fiecare dupa cum il taia capul. De ce nu merg la fata locului, m-am intrebat si mi-am vazut de lectura. Nu am scapat ocazia sa zimbesc nevinovat la gindul ca tara arde si eu citesc romane. Sint apolitic (cumplita vorba, cu un deceniu si jumatate in urma...)? Nu sint, dar nici nu cred ca merita sa renunte intelectualul la ce stie sa faca pentru a intra intr-o cloaca irespirabila sau pentru a comenta la zi balcanica noastra scen