Cum ar fi, dacă, după cursuri, te urci în maşina proprietate personală, musai cu suta de cai, şi în goana spre apartamentul din buricul Capitalei, opreşti pe la un restaurant, pentru a lua o pizza la pachet. Odată ajuns acasă, înfuleci rapid păpica, în timp ce te uiţi la un film pe DVD şi îţi suni prietenii pentru a pune la cale „o ieşită” în oraş.

Deşi pare de neimaginat pentru căminiştii înghesuiţi câte patru într-o cameră de 12 metri pătraţi, există şi studenţi care trăiesc astfel, pe picior mare. Adrian e din Constanţa, studiază Dreptul şi ultimul lucru la care se gândeşte sunt banii. A ales o universitate din Bucureşti pentru că într-o metropolă e greu să te plictiseşti. „Cu finanţele stau bine, nu mă plâng. Problema sunt restanţele.

E adevărat că nu mă omor cu învăţatul, dar mai merg pe la cursuri, mai vorbesc cu seminariştii. Când am venit în Bucureşti, am stat în chirie, într-o garsonieră. În anul II, ai mei mi-au luat apartament, că era o prostie să dea bani aiurea pe chirie. E naşpa în cămin. Condiţiile sunt mizerabile şi totul e la comun. Am tovarăşi care stau în Regie, lor le place. Cică nimic nu se compară cu viaţa la cămin, dar mie nu-mi place acolo. Mai merg noaptea la discotecă sau la o terasă pe acolo, dar nu aş sta în cămin”, spune Adrian, care se crede, totuşi, modest: „Nu am kilu’ de aur la gât, dacă mă vezi pe stradă nu întorci capul. Doar idioţii sunt excentrici.

Când eşti tânăr trebuie să te distrezi

Chiar dacă toţi banii de care dispune vin de la părinţii săi, răsfăţatul student e de părere că acest lucru e ceva normal: „Nimeni nu ar trebui să muncească atunci când e student. Ai timp de muncă, după ce termini facultatea.

Măcar când eşti tânăr să te distrezi. În Bucureşti e altfel faţă de restul oraşelor mari, ai unde să ieşi, e plin de cluburi”. Problemele nu l-au ocolit tot timpul pe Adi, chiar dacă dispun