Ideea că cei doi gemeni, care nu s-au văzut unul pe altul timp de 21 de ani, printr-un accident al soartei lor, întrecuti deci de timpul calendaristic, de timpul înghetat în curgerea lui la un moment dat prin absentă, absenta vederii celor doi legati biologic pe viată, de nedespărtit... Acesti doi, asadar, sînt siliti, cînd lumea îi redă unul altuia, să accelereze trăirea lor, trecutul lor, absenta, ca să intre în fine în timpul normal, viu, curgător...

Eroina a văzut cum s-au născut cei doi. A asistat la vîrsta de patru ani la venirea pe lume a gemenilor. I-a văzut în patul rustic larg, încăpător, cu tăblii pictate. Un pat tărănesc, de tărani avuti, cumpărat de la tîrg, cu ceva săsesc în el... Fetita de patru ani este o năzdrăvană hiperinteligentă, hipersensibilă, si ea sedea ascunsă într-un colt al încăperii largi si ea, cu geamuri înalte, ca încăperea unei case de orăseni; iar în tevatura iscată de nastere, nimeni n-o observase cum sedea pitită după un scaun peste care atîrna o rochie... Cînd dăduseră de ea, în timp ce femeia urla în chinurile facerii si voiseră s-o alunge... O fetită de 4 ani să nu vază o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpătînată, fetita refuza să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul ei înainte gata încărcat, gata suprasaturat de întîmplări si evenimente, cu foamea ei de a înregistra tot ce vedea si de a păstra în memorie lucrurile... pentru cine? nu se stia, desi acum se putea afirma că pentru însusi destinul ei puternic... Astfel încît ea, după doar patru primăveri, patru veri, patru toamne si tot patru ierni numai, altceva mai important din viată nu văzuse decît nasterea celor doi gemeni, cum veneau ei amîndoi pe lume gata legati unul de altul, înlăntuiti, uniti, împărtind în zbaterea lor aceeasi soartă, zbierînd împreună parcă într-un singur glas, desi erau doi, distincti, deosebiti între ei, - nu siamezi, -