» In limbajul celor care se ocupa de administrarea finantelor personale i se spune supra-cheltuire. De aici poti ajunge la supraindatorare, boala care, netratata cum se cuvine, duce, mai devreme sau mai tarziu, la faliment personal.
Lipsa disciplinei financiare
Sunt oameni care pur si simplu nu se pot abtine. Le scapa banii printre degete, n-au nici cea mai mica idee despre notiunea de buget personal. Magazinul, – supermarket sau mall – este pentru ei ca becul aprins pentru fluturi. Unii sunt, fara sa o stie sau sa o recunoasca, chiar dependenti de cumparaturi. O cauza des intalnita de cei care analizeaza comportamentul lor este lipsa educatiei despre bani, de la varste fragede. Familia nu si-a batut capul sa-i invete cum sa puna deoparte pentru dulciuri, jucarii ori distractii. Parintii au evitat subiectul platii facturilor lunare – "prea serios pentru aia mici" –, iar cei mici il vor considera neimportant cand vor deveni mari. Eventualele datorii facute in adolescenta – un semn important adesea ignorat in familie – au avut de fiecare data finantatori de serviciu, parintii, care nu tin cont de istoricul debitorului si, nu-i asa, nu cer niciodata dobanzi.
Veniturile planificate dar nerealizate
Nu face cheltuieli decat cand ai efectiv bani. Veniturile planificate sunt una, suma din cont e altceva. Asta e valabil mereu, dar mai ales in vremuri de criza. Daca ai de-a face doar cu o plata amanata te mai poti redresa. Dar daca banii chiar nu mai vin? Daca te bazezi pe vreo prima, bonus ori cine stie ce adaos de sfarsit de an, s-ar putea sa ai surprize si te trezesti ca ai cheltuit bani pe care, de fapt, nu-i aveai.
Imaginea personala
De cate ori nu ai cumparat ceva doar pentru ca are si prietenul/prietena, colegul/colega de serviciut Mentinerea sau cultivarea unei anumite imagini impinge adesea la cheltuieli irationale. G
