În mod cert, ultimele spectacole ale Companiei de Balet a Operei bucureştene sunt condiţionate de dorinţa de revigorare profesională ce poate fi observată în viaţa instituţiei. În urmă cu câteva săptămâni ne-a fost oferit ,,Romeo şi Julieta", muzică de Serghei Prokofiev, o premieră şi nu o reluare, un spectacol a cărui regie şi coregrafie au fost regândite de Ion Tugearu în sensul unui mare balet romantic orientat esenţialmente asupra dramei psihologice ce animă relaţia celor doi eroi ai tragediei shakesperiene; spectacolul s-a sprijinit pe evoluţia acestei artiste de comunicare emoţională autentică care este Corina Dumitrescu, o balerină stea, un dansator al cărui talent dramatic atinge limitele şi gravitatea expresiei tragice. Pe de altă parte am bucuria a semnala apariţia uni stele în ascensiune, o balerină aflată în debutul carierei profesionale, o tânără artistă considerată a fi mai mult decât o promisiune pentru dinamica actuală a vieţii noastre coregrafice. Loredana Salaoru depăşeşte pragul vârstei celor două decenii; rolul Odette-Odille, în ,,Lacul lebedelor", de Ceaikovski, se constituie într-o primă importantă apariţie pe scena operei bucureştene. Nu dispune încă de anvergura marilor cuprinderi necesare unui asemenea rol; dar gestul Loredanei Salaoru are o susţinere lirică evidentă, se sprijină pe o sensibilitate condiţionată de substanţa muzical dramatică a momentului. Pe deasupra fragilităţii aparente a mişcării răzbate voinţa de acţiune, cea care conferă rolului statura dramatică a eroinei, prinţesa eliberată prin iubire de vraja malefică a lacului. Tehnica dansului este îngrijită, este susţinută de o propulsie interioară cu totul remarcabilă, aspect ce asigură depăşirea celor câtorva momente de nesiguranţă. Rolul lebedei negre - rol realizat în baza principiului antagonic atât de drag autorilor romantici - este împlinit cu strălucirea mişcării ce