Ştiam, într-un fel, că aceasta este reprezentarea generală, dar acum am aflat-o direct, explicit şi tranşant, de la un jurnalist cît se poate de respectabil: e vina specialiştilor dacă nu apar în media. De ce? Simplu: „Nu e treaba noastră să le facem publicitate, trebuie să-şi facă singuri!“ – mi-a explicat jurnalistul cu pricina. „N-au decît să ne caute ei pe noi“ – a încheiat el, cu aerul că mi-a împărtăşit o evidenţă pe care doar un naiv ca mine ar putea să nu o ştie. Aerul său de suficienţă şi condescendenţa aproape explicită faţă de milogii ăştia de „specialişti“ care nu visează decît să devină vedete, dar nu ştiu cum să procedeze, m-a cam scos din sărite, trebuie să recunosc. Păi, măi Gigel, dar de ce crezi tu că un specialist ar trebui să-ţi facă ţie curte, ca să-l laşi să spună două vorbe într-un ziar sau pe un post? În primul rînd că un specialist, pe care îl frecaţi voi cu tot felul de întrebări idioate, nu este niciodată plătit – ba chiar aveţi impresia că îi faceţi un asemenea favor, încît parcă vă aşteptaţi să vină şi cu flori de-acasă.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Mai important însă este faptul că, pentru un specialist, prestaţiile astea media nu se pun, nu contează de nici un fel, nici la CV, nici ca imagine academică, nici ca promovare, nimic. Ba dimpotrivă, după cîteva apariţii în care îşi dă cu părerea despre te miri ce, un specialist va fi totdeauna privit cu un început de reţinere de către ceilalţi specialişti. Da, bineînţeles, şi specialiştii trebuie să-şi facă un fel de publicitate, dar în lumea în care îşi cîştigă existenţa, în lumea de unde le vin şi prestigiul, şi cariera, şi banii, nu în media, de unde se pot alege doar cu un „v-am văzut la televizor“, de la vînzătoarea din colţ. Asta e tot ce vedeţi voi în contribuţia unui spec
