Două zile el a fost pentru toată România doar "un poliţist". N-a avut nume, prenume, grad sau fotografie, a fost "judiciaristul agresat într-un bar din Târgovişte". Vreme de două zile, Codruţ Constantin Oprea a rămas doar numărul 216 în statistica IGPR-ului cu poliţiştii ultragiaţi de la începutul acestui an. Un poliţist-substantiv. O victimă. Nu fusese sportiv de performanţă la vreun club celebru, n-avea fani, n-avea poze pe Google, n-avea istorie. Era, simplu, doar "un poliţist" pocnit în cap de-un şmecher. Iar şmecherul... Pe şmecher am avut ocazia să-l vedem, pe toate canalele mass-media, din faţă şi din profil, în fotografii şi imagini video, i-am memorat involuntar aluniţele de pe faţă, i-am aflat porecla (Danezu') şi i-am învăţat cazierul (condamnare pentru tâlhărie, înainte de a împlini 18 ani). Nu e buletin de ştiri în care să nu vorbească despre Daniel Uţă (21 de ani) şi despre căpetenia lui, Ghenosu. Despre încrengăturile dintre interlopi şi politicienii locali. Despre cum suferă în puşcărie judecătorul şpăgar care l-a pus în libertate pe Ghenosu şi despre nedumerirea ministrului de Interne că eliberatul se bucură încă de libertate (se zice că ar face asta prin Irlanda, domnule Blaga, acolo unde a şi dus o parte din cele peste 200 de femei traficate).
Habar n-avem cine era "un poliţist" şi ce voia el de la viaţă, însă ne e dat să auzim sincroane cu scuzele penibile transmise de agresor prin avocat şi servim scenarii cu regretabila confuzie cauzată de semiîntunericul din bar. Cu reflectoarele pe ei, bucurându-se de atenţie şi de spaţiu publicitar gratuit, Uţă şi ceilalţi ghenoşi au devenit vedete.
Poliţistul lovit în cap, pe la spate, zace pe un pat de spital, dependent de aparate şi de un sistem medical în care nici un român, de la preşedintele ţării şi până la ultima gravidă, nu mai are încredere. Şi, lângă el, în salon
