Nimic nu este mai nobil, mai spectaculos, mai curajos în arta militară decât un atac de cavalerie. Şi totuşi, la un moment dat tradiţia a trebuit să înfrunte pe câmpul de luptă inovaţia. Ascunşi în tranşee, mitraliorii curăţau cinic câmpul de bătălie de orice călăreţ care se avânta spre liniile inamice. Niciun trăgător la mitralieră nu a inspirat opere precum „Cavaleria Rusticană”. Dar el a învins, a rămas stăpânul câmpului de luptă, iar cavaleria a fost trimisă în cărţile de istorie, de unde mai este scoasă pe la vreo paradă militară.
Nobila, tradiţionala expunere a presei pe hârtie este curăţată cinic din tranşee de mitraliera media, internetul. Sutele de mii de cititori zilnic ai presei electronice strivesc tirajele plăpânde şi artificiale ale ziarelor tipărite. „Mitraliera electronică” nu are sufletul, nobleţea unui „cal tipărit”. Dar opţiunea noilor generaţii este clară, ele forţează o nouă eră în industria media.
Orgoliul unora îi împiedică să accepte realitatea. De aceea încearcă o dragoste cu sila pe hârtie. Ascund din ediţia electronică conţinut pe care-l expun doar pe hârtie, doar-doar o mai cumpăra cineva un ziar. Dar asta nu este nimic altceva decât admiterea faptului că un material tipărit pe ziar nu are nicio şansă să mai fie cumpărat dacă el este expus şi într-o ediţie electronică cvasigratuit. Ne mai putem minţi o vreme punând ziarul la pachet cu nişte manele sau dinozauri, dar este trist să vezi că Tolontan mai este ridicat de pe tarabă doar cu ajutorul vreunui Minune sau al unui arheopterix.
Şi pentru că am pomenit un nume, aş vrea să-i aduc reverenţa mea acum, când privim retrospectiv istoria tipărită a Prosportului. Nu am băut în viaţa mea cafea, dar am înţeles cu ajutorul lui Tolontan care este mecanismul cafegiilor ce nu-şi pot începe cu adevărat ziua fără ritualul ceştii de cafea. Ani în şir n
