Se discută mult zilele acestea despre Roșia Montană, amestecat, argumente pro și contra, argumente ideologice ale luptei dreapta-stânga, capitalism – socialism, strategii politice și electorale anti-USL care pot urma acestui protest, despre fascism, anti-fascism, occupy și ecologism. E bine că se discută, însă e rău când se învârt aceleași idei, mai mult sau mai puțin bine formulate sau înțelese.
Am să vorbesc așadar mai puțin despre lege, despre asta au scris deja alții și se va mai scrie, și mai mult despre protestele de la Universitate, așa cum le-am perceput eu în aceste trei zile de desfășurare. În primul rând, trebuie notat că protestele sunt animate de stânga; partea ecologistă non-politică este destul de puțin prezentă. Claudiu Crăciun și alți animatori ai evenimentelor din ianuarie 2012 sunt în prima linie și acum, asumându-și, mai mult sau mai puțin legitim același rol. Pe lângă ei, sunt câțiva ecologiști autentici sau activiști autentici, oameni preocupați în mod real de ceea ce se întâmplă în jurul lor, care au mintea limpede și pot articula exact de ce vin acolo și de ce Roșia Montană și mișcarea aceasta este importantă, care deși sunt destul de puțini, au dat tonul și direcția acestor proteste, cel puțin în primele două zile. Ar putea intra în categoria hipsterilor, oameni în general foarte informați, dar nu neapărat cu opțiuni politico-ideologice ferme, cosmopoliți, extrem de inteligenți, eclectici, artiști, activiști, anti-comuniști, corporatiști, bicicliști. Un al treilea grup, care se integrează bine în toate celelalte sunt băieții de la Casa Jurnalistului, care urmăresc atent tot ce se întâmplă, dau semnalul de atac către bulevardele și străzile care ar trebui ocupate, sunt peste tot, alerți, entuziaști și foarte tineri. Dincolo de ei sunt masele care se lasă coordonate, duse dintr-o parte în alta, oameni mai debusolați cu sloganuri care
