Miron Beteg(Foto: )
Pare ca nu exista decit „baroni" de provincie. N-am auzit inca de „baroni" de Bucuresti, de parca, din nu stiu care motiv, capitala n-ar fi in stare sa transforme o functie politica intr-un maldar de bani, influente si santaj.
Nimeni nu i-a spus vreodata lui Adrian Nastase „baron", in ciuda celor sapte case, a functiei detinute si a modului discretionar in care se amesteca in toate cele, de la problemele de macroeconomie pina la cauzele aflate pe rol la vreun tribunal obscur dintr-un colt de tara.
Nici lui Basescu nu i s-a zis niciodata asa, desi nici de el nu ne putem plinge, prin 2002 fiind chirias in trei imobile de stat, detinind afaceri pe care le-a explicat mereu cu un ris sanatos, dar frint, jucindu-se
de-a nevinovatul in celebrul dosar Flota si facind din Bucuresti un spatiu de pantomima administrativa.
Asadar, doar provincia sa plamadeasca, amar, smecheri politici ce-au facut ochi in case de chirpici carora le pun acum termopane, numai provincia sa nasca, parca intr-o anticamera a nesimtirii nationale, grasani fara ideologie, imbuibati cu instinctul puterii inca de cind furau varza putreda
din piata? Mai cu seama ca pina acum traiam cu senzatia ca baronii locali, acest amestec de instinct politic si tupeu administrativ, nu pot apartine decit Partidului Social Democrat. Sechelariu, Duta, Mischie  negriciosi, rotunzi, indopati.
Caractere indoielnice, pe care nici terapia campaniilor de presa, nici cea a aruncarii pe de listele de partid si nici macar aceea a pierderii alegerilor n-au reusit sa le modifice, cu nimic, comportamentul marcat de febra inconstienta a puterii.
Basescu s-a trezit spunind ca justitia e libera, promitindu-i totala independenta, ca si cum i-ai promite unei tirfe ca-i dai banii dupa. Obisnuita, dupa atita prosti
