Cu o zi inainte, pe fluxurile de stiri aparea un comunicat privind achitarea celor patru acuzati de complicitate la crima. Justitia rusa se pronuntase astfel in cazul asasinarii la comanda a jurnalistei Anna Politkovskaia, caz expediat in arhivele victimelor fara autori cunoscuti. Iluzoriu triumf al aparatului birocratic impotriva adevarului clamat pe strazi si meridiane, sfidare la adresa nenumaratelor vieti sacrificate in numele democratiei pe stil nou (a fost numita, de altfel, generic al oricaror abuzuri, democratie supravegheata, in buna traditie cinica). Procesul decomunizarii a ramas nefinalizat, observa regizorul Lev Dodin (invitat cu spectacolul Viata si destin, dupa romanul omonim al lui Vasily Grossman), intr-o intalnire cu presa prilejuita de Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, editia a XVII-a, la Bulandra, spre deosebire de procesul denazificarii din Germania inceput din anii 60. Simpla comparatie
Si iata ca, la Teatrul LUNI de la Green Hours, informatia se adauga dosarului-document Rusia lui Putin, ce prefateaza spectacolul-lectura prezentat de UNACT, in cadrul unui atelier de arta traducerii coordonat de Carmen Vioreanu si Nicolae Mandea. Sigur ca, in ambianta underground-ului, ecoul are alte conotatii decat aceea convenita de scena clasica; atunci nici efectul estetic nu este unul cu orice pret cautat. Tinerii actori sunt indrumati spre tonul alb, lasand cumva cuvintele in libertate. Nu retorica teatrala e aici pusa in joc si nu lipsesc stangaciile, rostirea nefinisata. In schimb, conectarea la actualitate dar cate corespondente implica aceasta in spatii disperse e una dintre motivatiile ce face diferenta. Si, sigur ca da, putem citi in intimitate volumul Rusia lui Putin, versiunea romana aparuta in 2008, la Editura Meditatii, reprezentand prin ea insasi o zguduitoare experienta in care ne regasim, daca nu suntem interesat