Laurenţiu Cazan nu poate trăi fără vioară. Aşa cum un bărbat nu poate exista fără femeie. OF, VIAŢĂ! - Laurenţiu Cazan le dă întâlnire celor care promovează ura împotriva bătrânilor
Laurenţiu Cazan nu poate trăi fără vioară. Aşa cum un bărbat nu poate exista fără femeie.
Jurnalul Naţional: Laurenţiu Cazan există şi dincolo de graniţele României?
Laurenţiu Cazan: Da. Europa îmi este deschisă. Prin intermediul Unesco am primit o ofertă de spectacol la Viena. Colaborez cu doamna Paula Iacob, vicepreşedintele Federaţiei Europene a Centrelor şi Cluburilor Unesco. Cât de curând voi pleca la Milano. Culmea! Există acolo o casă de producţie foarte interesată de munca mea. Vreau să colaborez cu nişte vedete din Italia. De exemplu, cu Georgia, care cântă în stilul Arethei Franklin, dar în limba italiană...
Dar în ţară, exişti? Ai concerte?
Da. O să am mai multe concerte cu proiectul meu, la care lucrez împreună cu Daniel Dumitru Ionaşcu, un strănepot, după tată, de-al lui George Coşbuc. Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la moartea artistului şi vrem să promovăm poezia. În acest proiect mai sunt implicaţi Grigore Vieru şiŞtefan Popa Popas.
În ţara ta, ai preţul corect, ca artist bineînţeles?
Nu, din păcate. Dar nu voi pleca definitiv din România. Nimic nu e definitiv...
De câţi ani o tot ţii într-un cântat?
De foarte mult timp. De la 6 ani cânt la vioară. De la 3, la muzicuţă. La 12 ani am început turneele prin ţară cu orchestra de muzică populară. De la 15 am plecat în turnee prin lume, cu o orchestră de muzică simfonică... Ce orizont deschis aveam! Totuşi mă consider un om fericit.
Trebuia să fii departe până acum! Crezi că ţi-ai găsit locul în această lume?
Aşa e, trebuia. Dar am ajuns... Am ajuns în Billboard... Da, mi-am găsit locul. Sunt Laurenţiu Cazan.
Ecoul Paradisului
