Ceea ce se întâmplă zilele acestea în economia românească este nici mai mult, nici mai puţin, decât terorism economic. Un genocid fiscal pe care guvernul, prin ministerul finanţelor, prin fisc, l-a declanşat la adresa economiei private româneşti.
Dacă sunteţi antreprenor, angajat la un antreprenor, ori pur şi simplu vă pasă de ce se întâmplă alături de dumneavoastră ştiţi despre ce vorbesc. Fiscul românesc s-a apucat de adunat birurile. Nimeni nu este scutit de prezumţia de vinovăţie. Sutele de mii de firme mici şi mijlocii din România sunt acoperiri pentru nişte infractori, evazionişti de ultimă speţă, al căror scop unic este să dea peste cap cifrele agreate, la o cafea în Palatul Victoria, de alde Voinea, Chiţoiu şi Ponta. Zeci de mii de companii româneşti au primit zilele trecute, prin intermediul unei depeşe ANAF, un ultimatum categoric: „Banul sau viaţa!”.
Caz real. Un cunoscut, negru de supărare, răspunde ieri la telefon: „Doamnă, astăzi sunteţi al patrulea telefon pe care-l primesc de la Administraţia financiară. După al doilea, deja mi se poprise contul. Vă rog frumos, mă autodenunţ: sunt evazionist. Veniţi vă rog să vă preadau firma, cu tot cu cei 50 de angajaţi care sunt acum la uşa mea aşteptând salariile pe care tocmai mi le-aţi confiscat din cont. Nu-mi mai trebuie nimic, luaţi totul”. Omul sunase ore în şir la clienţi încercând să încaseze ceva din facturile restante primind acelaşi răspuns:
„Prietene, am 56 de lei în cont. Tocmai m-a vizitat ANAF-ul. Mai ai răbdare câteva săptămâni”. Precum o neuro-toxină injectată direct în coloana vertebrală, ucazul dat de la Palatul Victoria zilele trecute paralizează, de la oră la oră, o economie aflată în colaps. Nimeni nu plăteşte nimic de frica fiscului. Nu sunt bani de salarii, de furnizori, de utilităţi. Stop joc!
Una peste alta, la sute de mii de români, persoane fizice, au apărut
