Mecca sportului columbofil îşi sărbătoreşte anul acesta centenarul. Federaţia Columbofilă Regală din Belgia (KBDB sau RFCB pentru francofoni) intră de acum în istoria titrată a federaţiilor sportive cu o funcţionare neîntreruptă ce se cuantifică în mai mult de un secol. Admirabilă perseverenţă într-o lume zbuciumată şi de cele mai multe ori ordonată de interese financiare.
Se pune întrebarea cum a fost posibil ca în condiţiile unei competiţii acerbe bazate pe pariuri, (deci pe bani!) să reziste, în contextul în care alături de ciclism, în Belgia columbofilia este considerată sport naţional. Răspunsul este însă simplu: SPORT! Federaţia nu a fost niciodată o "cooperativă" sau vreo organizaţie de faţadă a unui anume grup de interese. Ea s-a ambiţionat să fie mereu o organizaţie sportivă, cu reguli unice, simple şi clare, guvernate de spiritul sportiv şi susţinute financiar prin propriile performanţe.
Aceasta a ferit-o de tentaţiile de aservire şi de manipulare din partea potentaţilor zilei, ceea ce a făcut posibil ca atât simplul crescător cât şi magnatul să funcţioneze după aceleaşi reguli: trişorii să nu mai aibă alternative competiţionale, iar cel mai bun sportiv să fie cel mai bun din ţară, nu cel mai bun dintr-un grup sau dintr-o oarecare alcătuire de litere...
Şi pentru că ne referim la istorie columbofilă şi, în egală măsură, la preţul trăirilor ei, iată câteva repere amintind de pionierul creşterii porumbelului călător modern, medicul veterinar Arthur Bricoux din Jolimont, Belgia, cel care a cucerit nu mai puţin de 2121 de premii într-o perioadă în care competiţia era intensă, fiind dominată de crescătorii de porumbei de profesie farmacişti care căutau şi experimentau asiduu formula elixirului minune generator de victorii perpetue.
Dr. Bricoux a supravieţuit competiţiei dar nu şi războiului până la sfârşit, pe