Exploatarea naivităţii
Are dreptate Andrei Cornea să vorbească de Domnia Superstitiei în articolul lui din revista 22 de acum două săptămâni, referindu-se la uşurinţa cu care milioane de oameni de pe întreaga planetă cad victime unor informaţii alarmante, dar complet nefondate. De la prevestirea apocalipsei de un calendar mayaş la „contribuţia” Lunii la seismul din Japonia. Nu ştim însă dacă termenul potrivit e superstiţie. Superstiţia joacă şi ea un rol, dar nu e singura cauză a credulităţii populare. Dar nu acesta e lucrul care ne determină să reluăm discuţia propusă de Andrei Cornea. Am prefera să-i spunem domnia spaimei. O să vedeţi imediat de ce. Am remarcat şi noi, ca şi Andrei Cornea, graba cu care mai toate canalele comerciale de televiziune aduc în studio persoane dubioase, fără pregătire ştiinţifică, vraci, ghicitoare, care bagă spaima în telespectatori cu previziunile lor apocaliptice. La rigoare, putem înţelege că ştirile fac rating numai dacă sunt rele. Ceea ce nu înţelegem este de ce, ca să dăm exemplul clasic, după ce prevestitoarea sau prevestitorul cutremurului, anunţat într-o zi şi la o oră precisă, sunt dovediţi mincinoşi, nu sunt rechemaţi pe post, ca să ne explice de ce cutremurul nu s-a produs ori, eventual, să ne indice o altă zi şi o altă oră. Niciodată n-a fost invitat vreunul să-şi recunoască eroarea, ba, uneori, acelaşi individ lipsit de scrupule sau, pur şi simplu, escroc a revenit după un timp, la solicitarea postului, şi a fost lăsat să-şi arunce gogomăniile în bietele noastre urechi. Televiziunile sunt cele care ne împing să trăim sub domnia spaimei, neobosindu-se niciodată să dezmintă o informaţie falsă şi alarmantă, nici măcar atunci când realitatea însăşi a dezminţit-o, ca în cazul cutremurelor.
Apărătorii lui Ioan Goşan
După ce Ştefan Agopian a sărit la gâtul R.L. reproşându-i că