Înainte de meci, toată lumea se întreba ce va face Mourinho şi ce surpriză va mai scoate din joben magicianul Guardiola. Jose a îmbrăcat costumul Chelsea 2004 şi Inter 2010, 7 oameni în spate, doi în faţă, Cristiano şi Higuain, şi un element de legătură, Benzema. Asta a fost prima surpriză, care a funcţionat la început, vezi pasa lui Benzema de la golul de 1-0. A doua surpriză, Cristiano încercînd să facă jocul lui Di Maria, pentru a bloca urcările lui Dani Alves. A treia, aşteptată totuşi, Pepe în centrul liniei de mijloc, Xabi Alonso şi Lass în dreapta şi stînga sa, un triunghi de presiune pentru a stopa fluiditatea jocului Barcelonei.
Atuul Barcelonei e posesia, al Madridului explozia pe contraatac. A mers o bună bucată de vreme, numai că 90 de minute contra acestei echipe a Barcelonei sînt multe, foarte multe. Barcelona de miercuri n-a fost Barcelona de altădată. Nu confundaţi posesia cu realizările, nu întotdeauna posesia garantează succesul. N-a fost cea mai bună seară a lui Iniesta, a lui Fabregas nici atît, într-un fel nici a lui Xavi sau Messi. Multe mingi pierdute, multe pase greşite, multe greşeli neprovocate. Asta la Barcelona se vede rar şi e o dovadă că Mourinho îşi făcuse bine temele.
Am spus de multe ori aici, fotbalul e chestiune de detalii. Iată unul al Barcelonei, o surpriză a lui Guardiola. Cornerele bătute lung. Toate pe zona lui Pepe, ale cărui carenţe de concentrare în marcaj om la om erau de folosit. Al doilea detaliu: Abidal. Urcările lui Abidal pe bandă, după trecerea lui Cristiano în acea zonă, au fost mai multe ca niciodată. Repriviţi în minte golul său! Şapte madrileni în centru, contra Fabregas, Iniesta, Sanchez şi Messi. Abidal era al nimănui. De fapt, era al lui Cristiano, însă el era pregătit de contraatac, stătea în blocstarturi, ca Usain Bolt. A venit însă pasa lui Messi pentru finalizarea lui Abidal.
De aici înc
