Urmaşii dacilor liberi nu au loc nici măcar în DEX. În dicţionar, explicaţia cuvântului momârlan este: "Om prost, necioplit, bădăran". Foştii "jieni" îşi îngroapă şi astăzi morţii în fundul curţii. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢUSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢUSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
1 /.
Nu se ştie exact câţi sunt. Undeva între 10.000 şi 20.000 de suflete, pentru că la recensământ etnia lor nu figura pe formulare. Sunt oameni aspri, de munte, care nu pierd timpul. Sunt oieri de când se ştiu şi spun despre ei că sunt urmaşii dacilor liberi. Nu vorbesc mult şi atunci când au hotărât ceva nu o mai dau la-ntors.
Până de curând, nimeni nu izbutea să se înrudească cu ei şi nici ei nu-şi părăseau familiile sau satul natal. O tradiţie stranie le porunceşte băştinaşilor de la poalele versantului nordic al Parângului să-şi îngroape morţii în ograda casei, nu în cimitir.
Străinilor care au venit să muncească în Valea Jiului acum 150 de ani le-au spus "barabe" şi, tot atunci, le-a fost schimbată şi lor denumirea. Din jieni au devenit momârlani. Ei trăiesc în lumea lor tainică, plină de legende, superstiţii şi tradiţii milenare. Oficial, însă, ei nu există.
"Maradvany" şi "Barabele"
"Populaţia din Valea Jiului a fost denumită iniţial «jieni», de către «poenarii » din Poiana Sibiului. Momârlani ni se zice cam de pe la 1840, când a început exploatarea cărbunelui, la Petrila", explică stomatologul momârlan Mitu Gălăţan -Jieţ.
Doctorul de 70 de ani s-a convertit, după ce a ieşit la pensie, în etnolog amator şi a publicat deja cinci cărţi depre istoria şi tradiţiile grupului etnic căruia îi aparţine. "«Momârlan» provine din maghiarul «maradvany», care înseamnă «rămăşiţă» sau oameni de vatră. Adică rămăşiţe ale daco-romanilor!", se mândreşte etnolgul.
La rândul lor, momârlanii i-au poreclit pe nou-veniţi "bara
