Un studiu realizat de Asociaţia Editorilor din România în anul 2002 estima că numărul adulţilor care cumpără constant cărţi este de 1,5 milioane. Alte sondaje au confirmat cifra sau, adăugînd şi publicul potenţial, au urcat-o spre 3 milioane. Vi se pare puţin? Industria editorială este de ani buni în creştere, iar în ultimul timp ficţiunea a revenit pe primul loc în preferinţele cititorilor, după ce, ani la rînd, în topul vînzărilor s-au aflat ghidurile, manualele, cărţile de dezvoltare personală şi profesională (aşa-zisele "lecturi utilitare"); cu alte cuvinte, oamenii au reînceput să citească mai mult "de plăcere". Asta în timp ce o seamă de oameni culţi continuă să scrie prin gazete că "nu se mai citeşte". Alţii scriu că "oamenii nu mai merg la film". Dar zilele trecute am auzit la radio că filmul lui Cristian Mungiu a avut, în două oraşe de provincie, cîte două mii de spectatori. Aşadar, un film bun şi bine promovat îi scoate din casă pe oameni, dînd cu tifla televizorului, Internetului şi DVD-ului, la un loc. (De acord, premiul de la Cannes contează, dar nu numai...) Iar Sibiul, Capitala Culturală Europeană de anul acesta, a avut un milion de vizitatori, din care jumătate străini, spune ministrul Culturii, iar asta s-a datorat şi campaniei de promovare. La cîte refrene cu "moare cultura" am auzit în anii de tranziţie, s-ar cuveni măcar o coda de post-tranziţie: "renaşte cultura". Poate că nu e chiar aşa, dar un exerciţiu de gîndire pozitivă nu strică la un popor aşa de oropsit de istorie, care a rezistat la răscrucea marilor imperii...

Sărbători comunitare

Din secolul al XIX-lea încoace, ne tot întrebăm "de ce nu e şi la noi ca-n Europa?", iar după 1989 comparaţia a devenit obsedantă. Intelectualii au fost primii care "au pus problema" (căpşunarii o pun şi ei, dar o rezolvă după puteri: cîştigă un ban în UE, apoi se întorc acasă şi aplică pe pla