Dupa criza va veni o noua tranzitie. Un timp de trecere de la un ciclu economic la altul. Ar putea fi 2012 baza de plecare catre un nou ciclu? Nu cred. Probabil ca, mai degraba, va fi 2013. Criza nu va fi insa stavilita fara o reactie in lant: inviorarea economiei; mai putina inflatie; mai multa productivitate; salarii legate de rezultatele muncii; stoparea pierderilor in companiile de stat. Iata mizele.
Dupa ce, inainte de criza, timp de multi ani, am epuizat o buna parte din resurse intr-o incercare disperata de a trai mai presus de puterile noastre, ne-am trezit in 2009 ca pretul consumului fara reforme devenise extrem de greu de platit. Traseseram cat am putut de mult de contul extern. Deficitele extrem de mari, intre 11 si 13 la suta din anii 2007 si 2008, desi un nivel cat de cat acceptabil nu poate sa depaseasca 6 la suta, au facut ca sporul consumului sa devanseze oferta interna de bunuri si de servicii. De aici, cu deosebire, a venit cerinta austeritatii. Inceputul l-a facut ajustarea drastica a contului extern.
Recent, Banca Nationala a dat publicitatii comunicatul privind contul curent al balantei de plati externe in 2011. Cresterea fata de 2010, cand deficitul scazuse pana la 4,1 la suta din PIB, a fost minima: 3 la suta. Precizez: 3 la suta si nu 3 puncte procentuale. Nivel optim, deci.
Unde s-a rupt insa echilibrul? Acolo unde ne doare mai tare: la capitolul investitii straine. Deficitul din 2011, situat la un nivel mai mult decat rezonabil, e acoperit numai pana la 22 la suta de investitiile straine directe. Restrangerea acestor investitii e dramatica: de la 9,5 miliarde de euro in 2008 la 2,2 miliarde in 2010 si la numai 1,9 miliarde in 2011. Ce reprezinta aceste sume? An de an, se aduna participarile la capital, profitul reinvestit si creditele nete cu semnul plus, dupa care se scad dezinvestirea, pierderile din bilant, dividendel
